Mă gândeam la Legea Atracţiei Universale si cât de bine funcţionează dacă te foloseşti de ea cu conştienţă… Că ea oricum funcţionează, dar e bine să te bucuri in timp ce ea-şi face treaba…

Aşa că acum vreo două săptămâni, când am fost la “Folk You” in Vamă şi mă uitam la concertele din fiecare seară, îmi doream să mi se arate cumva într-o zi şi mie o ocazie să mai cânt într-un concert folk. Nu la dimensiunile acelor concerte (încă J ), dar concert să fie.

M-am cam convins că miracolele există din abundenţă in vieţile noastre, dacă alegem să credem in ele şi le vedem şi le facem loc să apară mai mult şi mai mult… 

Şi uite că Universul nu s-a lăsat aşteptat…

Dintr-o dată, exact ca printr-un miracol, mi s-a arătat  o ocazie să mă bucur de „scenă” şi să cânt folk, nu numai între prieteni, ci într-un spaţiu public. Propunerea a venit mai repede decât poate v-ar veni să credeţi şi vouă şi fiindcă am renunţat din ce în ce mai mult să mai am amăgiri (ca să nu fiu dezamăgit, nu de alta) m-am bucurat pur şi  simplu de ocazia apărută vinerea trecută…

A fost o revelaţie pentru mine, căci nu mai avusesem de foarte multă vreme aşa o bucurie de a cânta în faţa unor oameni “străini”. De vreo douăzeci de ani nu mai cântasem decât între prieteni, iar de vreo câţiva ani buni, nu mai cântasem decât foarte privat şi destul de rar…

Am zis DA la propunerea lui Carmen Popa şi a soţului ei, Silviu, de a cânta la CafePedia, în cadrul unui eveniment care se organizează regulat acolo: “Casual Wine la CafePedia”

Carmen este o buna prietenă si colegă de-a mea de “cântări”, are o voce deosebită şi multă experienţă de scenă. Şi lui Carmen îi place folkul şi facem echipă foarte bună la cântat.

Ei bine, eu i-am zis recitalului nostru “Spicuiri de folkuşor”…

Am făcut împreună o listă de vreo 10 melodii folk, am adăugat două care nu sunt de folk neapărat, pentru un eventual “bis” şi la treabă, la repetiţie cu noi! Timpul de pregătire a fost scurt. Am căutat să fie nişte piese pe care lumea le ştia bine şi deci puteau cânta împreună cu noi…

Până vineri seara, emoţiile au curs prin stomacul meu, cu de toate – frică, curiozitate, aşteptare, nerăbdare, bucurie, nervozitate

Dintre toate, până la urmă, bucuria a fost emoţia cea mai puternică…

Camera de la CafePedia unde am cântat nu este foarte mare, dar, vorba lui Nicu Alifantis, “încap mulţi prieteni în ea”…

Am cântat la chitară cu multe emoţii si mai puţină pricepere şi virtuozitate, însă m-am simţit fantastic de bine… Nu am avut cum să facem probe de sunet sau reglaje, dar nu despre asta era vorba acolo…

Oamenii pe care i-am avut în jurul nostru au fost extraordinari, au cântat cu bucurie alături de noi “Amintire cu haiduci”, “Taina” şi “La o cana cu vin”, “Andrii Popa” si “Fără petale”, “Întâmplare simplă” şi “Sacra banalitate” sau “La fereastra ta”. Piesa “Ai… hai” a lui Doru Stănculescu se pare că ne-a ieşit chiar foarte “tare”, cum mi-a spus Mihaela, o prietenă veche de ani de zile, dar care mă asculta acum pentru prima oară cântând la chitară şi cu vocea…

Ei, şi nici nu am apucat să terminăm de cântat lista de piese, că au fost bis-urile şi aplauzele şi bucuria tuturor că ne-a picat bine ce s-a întâmplat acolo…  şi pe bune că merită şi că prefer starea aceea de bine multor alte distracţii convenţionale de care, altfel, nu mă dezic…

Revelaţia şi bucuria mea a continuat şi după ce am terminat noi de cântat, căci din mulţime apare un tip (pe care nu-l cunoşteam), dar care m-a rugat să-i dau chitara mea să cânte şi el câteva piese…

Şi uite că aşa, au mai curs câteva bucăţi bune, ca „Fată verde” şi „Rar”, apoi nişte piese de muzică ţigănească, iar lumea a început să danseze , să cânte şi mai tare şi să fie deja o altmosferă generală de bine pentru toţi şi toate…

Bucuria mi-a fost mare pentru că asta este exact ideea mea despre ce ar fi să fie Folkuşor…

Îmi doresc ca TU, cititorule, să devii (sau să redevii) omul care cântă la chitară simplu şi uşor, omul din mulţime care poate să ia chitara în mână şi să cânt o piesă ori de câte ori simte nevoia să o facă… Omul care vrea să se bucure de puterea lui de a cânta şi a-i încânta pe ceilalţi…

Mi-aş dori să văd şi mai mulţi oameni ca Omul de vinerea trecută, care să aibă dorinţa şi bucuria că poate lua o chitară în mână oriunde s-ar afla si poate să cânte la chitară  prietenilor dragi.

Uite aici 3 minute de film despre cum a fost la  Spicuiri de folkusor la CafePedia

Mă gândesc să mai adaug in zilele urmatoare aici, pe blog, câteva melodii cunoscute, şi să le fac precum lecţioare uşoare de chitară. Odată ce înveţi aceste piese sau numai ţi le readuci aminte, dacă vreodată le-ai mai cântat, am să-ţi propun să ne întâlnim şi să le cântăm împreună, la „Serile de Folkuşor” pe care o să le organizez nu peste multă vreme, într-un loc din Bucureşti…

Nişte seri în care oricine ştie să cânte la chitară nişte piese de folkuşor, să o poată face liber şi să-şi bucure inima şi prietenii cu asta. Mă gândesc la nişte seri la care vei participa nemijlocit şi tu şi prietenii tăi, în care vom crea cu toţii muzică şi ne vom „arăta talentele”, fără competiţie, fără critici, fără fiţe şi fără teamă.

Totul, pornind din bucuria de a dărui şi din bucuria de a nu fi rămas doar spectator toată viaţa, ci de a deveni şi creator al stărilor noastre de bine. Da, asta cere să ne pregătim şi să învăţăm nişte cântece la chitară, nu-i aşa?

Una peste alta, totul stă în puterea noastră de a vrea să ne bucurăm cântând la chitară… Eu o fac deja, dar ne-ar fi mai bine dacă am face-o împreună…

Hai, că e frumos şi uşor… E folkuşor! 🙂

Cu drag,
Bogdan (Bobo)

P.S. Nu mai sta, apucă-te de cântat la chitară! Cere-mi ajutorul, dacă este cazul, spune-mi ce piese ţi-ai dori să ştii si eu le voi pune aici, ca lecţii sau ca vodeoclipuri, spre invaţat si mai apoi ca aducere aminte… 

 

Comentarii

comentarii