Spuneam de curand ca “mi-am vazut folkusorul cu ochii” si ca asta a fost doar inceputul… Acum vine continuarea…

De cand eram pusti m-am bucurat sa fiu cu prietenii si sa le cant la chitara, iar ei sa cante cu mine. Am facut asta oriunde s-a ivit ocazia: la scoala, apoi la liceu, la petreceri (se numeau “Ceaiuri”,  prin anii 80 :-), in parc, la mare pe plaja sau la munte, in drumetii.

Peste toate, mi-am dorit si sa pot canta pe o scena, sa fiu in fata oamenilor si sa le arat ca pot sa-i fac sa se simta bine cu muzica facuta “cu mainile mele”, iar eu sa simt emotia unica pe care o ai atunci cand daruiesti ceva celorlalti, iar ei te aplauda cu bucurie.

Mi-am dorit o scena intr-un loc prietenos, unde sa ma simt “ca acasa” si unde sa stau cu prietenii sa cantam, sa bem o bere si sa ne fie bine.

Ei bine, de curand am gasit un asa loc, tocmai bun pentru ca sa te invit acolo si pe tine, sa cantam impreuna cu chitarele…

Pe  6 septembrie (joia viitoare) dau drumul la prima “Seara de folkusor”, in Bucuresti.  Se intampla la Society Pub, pe strada Dianei 11 – langa Piata Rosetti din Bucuresti.

Ne chemam fiecare prietenii, ne asezam cu totii la o bere (sau o limonada) si cantam la chitara ce stim fiecare… Cate-o piesa doua, sau mai multe, cat sa aiba toata lumea loc 🙂

As vrea sa canti mai mult TU la chitara si eu doar sa te “ajut”. Pentru ca scena e deschisa in primul rand pentru Tine, e momentul TAU si nu as vrea sa lasi ocazia asta sa treaca pe langa tine

[fb-share]

O sa fie super tare, stiu de pe acum. Eu mi-am visat de mult asa ceva, un Open Stage, o scena deschisa gratis, unde cine stie sa cante la chitara sa vina si sa o faca pur si simplu. Si mai vina si altul si altul si separat sau impreuna sa cantam pentru noi si pentru prieteni si cunoscuti

Ai ocazia sa te arati altfel in fata prietenilor, sa-i lasi sa te asculte cantand la chitara si sa-i provoci sa cante cu tine. Voi fi acolo, te voi ajuta daca vei dori asta. Pot canta cu tine. Putem impartasi impreuna piesele care ne plac. Vom invata unii de la altii. Ne vom face prieteni noi.

Intr-un cuvant, NE VA FI BINE, cantand la liber! Live!

“Seri de folkusor”  – poti sa le vezi si ca pe un karaoke la care oricare din noi poate sa cante folkusor cu vocea si cu chitara, complet live!

Acum, spune si tu daca are mult rost sa inveti sa canti la chitara si mai apoi sa nu te distrezi cantand prietenilor si cunoscutilor si chiar publicului larg? Cand canti oamenilor, simti ca intr-adevar esti valoros, ca ai putere, ca esti mai bun. Inveti sa-ti stapanesti emotiile, devii mai constient de tine si te distrezi la maxim. ..

Ai cateva lucruri simple de facut, daca te “bagi” sa canti:

1. cat mai curand, da-mi un email la contact@folkusor.ro si spune-mi ce cantece vrei sa canti
2. ia-ti chitara cu tine cand vii la pub
3. invita-ti prietenii sa te asculte

M-am gandit sa-i “dam drumul” pe la 8:00 seara, dar tu poti sa vii pe la 7:30, daca vrei sa-ti acordezi chitara din timp 🙂

Daca n-ai o chitara, fa rost de una, iar daca nu ai de unde, ei bine, o sa-ti dau chitara mea, sa canti pe ea. O sa aduc si microfon, o sa avem si statie, scena e acolo, avem multe cantece de cantat, multa bere de baut si extraordinar de multa stare de bine de trait!

Hai ca e usor! E Folkusor!

Te astept cu drag,

Bogdan (Bobo, de la Folkusor)

P.S.  Nu mai sta pe ganduri, caci “Serile de folkusor” incep curand, iar tu nu poti lipsi de la ele, dar locul nu e atat de mare cat Sala Palatului! Da-mi un email la contact@folkusor.ro, sa nu ramai pe dinafara scenei, zic! 🙂

Oamenilor buni si frumosi ce sunteti, azi m-am apucat sa fac 44 de ani de viata. Si simt ca tare bine imi este…

Cu toate cele care-mi vin in minte despre mine si despre voi, cei cu care mi-am intersectat viata la vreun moment dat sau cu care ma intalnesc zilnic sau numai aici, pe blog, ma simt si mai puternic si mai bun si imi dau seama ca Viata este extraordinar de vie si de frumoasa!

Viata mea este perfecta asa cum este si este exact ceea ce am nevoie eu, ca Om, pentru a trai frumos si deplin si de a va darui si voua din bucuria mea de A FI! Va multumesc Voua, oamenilor din viata mea, pentru ca existati, caci prin voi toti imi implinesc si eu existenta!

Simt ca nu traiesc degeaba si ma bucur de fiecare moment ce-l petrec, impreuna cu mine, prin viata mea. O fac cantand, bucurandu-ma si aratand recunostinta PUTINTEI de a face tot ce simt si aleg sa fac .

Am o fiica extraordinara, pe care o iubesc cu toata inima si pe care inca nu am cunoscut-o pe deplin, caci si ea se transforma in fiecare clipa, iar mie cateodata mi-e mai greu sa-i tin pasul. Zilele acestea am simtit puterea fantastica a Mariucai, maturitatea ei, dar si bucuria copilului care vrea sa ofere din plin din darurile sale de Om.

Printre altele, am avut o foarte buna discutie cu ea acum doua zile, despre cum prezint materialele pe blogul acesta. Si mi-a aratat foarte simplu si rapid ce as putea imbunatati si ce-as putea adauga la viitoarele mele lectii de folkusor pentru a darui mai mult si mai bine din aceasta joaca de-a chitara si de-a muzica… Asa ca am multa treaba aici si sunt tare bucuros s-o fac cat mai repede.

Azi ma bucur de mine si de ziua mea, iar de maine incolo o sa continui sa ma bucur deplin de mine si de Viata mea. Asa cum o fac de 44 de ani incoace!

Printre toate bogatiile vietii mele, Oamenii frumosi ce Sunteti, chitara mea si Folkusor sunteti cu totii parti extraordinare din Viata mea… Va sunt recunoscator si ma inclin in fata voatra!

La Multi Ani noua, tuturor, si sa avem sufletul plin de iubire si de muzica Universului!

Cu recunostinta si smerenie,
Bogdan (Bobo)

Mă gândeam la Legea Atracţiei Universale si cât de bine funcţionează dacă te foloseşti de ea cu conştienţă… Că ea oricum funcţionează, dar e bine să te bucuri in timp ce ea-şi face treaba…

Aşa că acum vreo două săptămâni, când am fost la “Folk You” in Vamă şi mă uitam la concertele din fiecare seară, îmi doream să mi se arate cumva într-o zi şi mie o ocazie să mai cânt într-un concert folk. Nu la dimensiunile acelor concerte (încă J ), dar concert să fie.

M-am cam convins că miracolele există din abundenţă in vieţile noastre, dacă alegem să credem in ele şi le vedem şi le facem loc să apară mai mult şi mai mult… 

Şi uite că Universul nu s-a lăsat aşteptat…

Dintr-o dată, exact ca printr-un miracol, mi s-a arătat  o ocazie să mă bucur de „scenă” şi să cânt folk, nu numai între prieteni, ci într-un spaţiu public. Propunerea a venit mai repede decât poate v-ar veni să credeţi şi vouă şi fiindcă am renunţat din ce în ce mai mult să mai am amăgiri (ca să nu fiu dezamăgit, nu de alta) m-am bucurat pur şi  simplu de ocazia apărută vinerea trecută…

A fost o revelaţie pentru mine, căci nu mai avusesem de foarte multă vreme aşa o bucurie de a cânta în faţa unor oameni “străini”. De vreo douăzeci de ani nu mai cântasem decât între prieteni, iar de vreo câţiva ani buni, nu mai cântasem decât foarte privat şi destul de rar…

Am zis DA la propunerea lui Carmen Popa şi a soţului ei, Silviu, de a cânta la CafePedia, în cadrul unui eveniment care se organizează regulat acolo: “Casual Wine la CafePedia”

Carmen este o buna prietenă si colegă de-a mea de “cântări”, are o voce deosebită şi multă experienţă de scenă. Şi lui Carmen îi place folkul şi facem echipă foarte bună la cântat.

Ei bine, eu i-am zis recitalului nostru “Spicuiri de folkuşor”…

[fb-share]

Am făcut împreună o listă de vreo 10 melodii folk, am adăugat două care nu sunt de folk neapărat, pentru un eventual “bis” şi la treabă, la repetiţie cu noi! Timpul de pregătire a fost scurt. Am căutat să fie nişte piese pe care lumea le ştia bine şi deci puteau cânta împreună cu noi…

Până vineri seara, emoţiile au curs prin stomacul meu, cu de toate – frică, curiozitate, aşteptare, nerăbdare, bucurie, nervozitate

Dintre toate, până la urmă, bucuria a fost emoţia cea mai puternică…

Camera de la CafePedia unde am cântat nu este foarte mare, dar, vorba lui Nicu Alifantis, “încap mulţi prieteni în ea”…

Am cântat la chitară cu multe emoţii si mai puţină pricepere şi virtuozitate, însă m-am simţit fantastic de bine… Nu am avut cum să facem probe de sunet sau reglaje, dar nu despre asta era vorba acolo…

Oamenii pe care i-am avut în jurul nostru au fost extraordinari, au cântat cu bucurie alături de noi “Amintire cu haiduci”, “Taina” şi “La o cana cu vin”, “Andrii Popa” si “Fără petale”, “Întâmplare simplă” şi “Sacra banalitate” sau “La fereastra ta”. Piesa “Ai… hai” a lui Doru Stănculescu se pare că ne-a ieşit chiar foarte “tare”, cum mi-a spus Mihaela, o prietenă veche de ani de zile, dar care mă asculta acum pentru prima oară cântând la chitară şi cu vocea…

Ei, şi nici nu am apucat să terminăm de cântat lista de piese, că au fost bis-urile şi aplauzele şi bucuria tuturor că ne-a picat bine ce s-a întâmplat acolo…  şi pe bune că merită şi că prefer starea aceea de bine multor alte distracţii convenţionale de care, altfel, nu mă dezic…

Revelaţia şi bucuria mea a continuat şi după ce am terminat noi de cântat, căci din mulţime apare un tip (pe care nu-l cunoşteam), dar care m-a rugat să-i dau chitara mea să cânte şi el câteva piese…

Şi uite că aşa, au mai curs câteva bucăţi bune, ca „Fată verde” şi „Rar”, apoi nişte piese de muzică ţigănească, iar lumea a început să danseze , să cânte şi mai tare şi să fie deja o altmosferă generală de bine pentru toţi şi toate…

Bucuria mi-a fost mare pentru că asta este exact ideea mea despre ce ar fi să fie Folkuşor…

Îmi doresc ca TU, cititorule, să devii (sau să redevii) omul care cântă la chitară simplu şi uşor, omul din mulţime care poate să ia chitara în mână şi să cânt o piesă ori de câte ori simte nevoia să o facă… Omul care vrea să se bucure de puterea lui de a cânta şi a-i încânta pe ceilalţi…

Mi-aş dori să văd şi mai mulţi oameni ca Omul de vinerea trecută, care să aibă dorinţa şi bucuria că poate lua o chitară în mână oriunde s-ar afla si poate să cânte la chitară  prietenilor dragi.

Uite aici 3 minute de film despre cum a fost la  Spicuiri de folkusor la CafePedia

Mă gândesc să mai adaug in zilele urmatoare aici, pe blog, câteva melodii cunoscute, şi să le fac precum lecţioare uşoare de chitară. Odată ce înveţi aceste piese sau numai ţi le readuci aminte, dacă vreodată le-ai mai cântat, am să-ţi propun să ne întâlnim şi să le cântăm împreună, la „Serile de Folkuşor” pe care o să le organizez nu peste multă vreme, într-un loc din Bucureşti…

Nişte seri în care oricine ştie să cânte la chitară nişte piese de folkuşor, să o poată face liber şi să-şi bucure inima şi prietenii cu asta. Mă gândesc la nişte seri la care vei participa nemijlocit şi tu şi prietenii tăi, în care vom crea cu toţii muzică şi ne vom „arăta talentele”, fără competiţie, fără critici, fără fiţe şi fără teamă.

Totul, pornind din bucuria de a dărui şi din bucuria de a nu fi rămas doar spectator toată viaţa, ci de a deveni şi creator al stărilor noastre de bine. Da, asta cere să ne pregătim şi să învăţăm nişte cântece la chitară, nu-i aşa?

Una peste alta, totul stă în puterea noastră de a vrea să ne bucurăm cântând la chitară… Eu o fac deja, dar ne-ar fi mai bine dacă am face-o împreună…

Hai, că e frumos şi uşor… E folkuşor! 🙂

Cu drag,
Bogdan (Bobo)

P.S. Nu mai sta, apucă-te de cântat la chitară! Cere-mi ajutorul, dacă este cazul, spune-mi ce piese ţi-ai dori să ştii si eu le voi pune aici, ca lecţii sau ca vodeoclipuri, spre invaţat si mai apoi ca aducere aminte… 

Am fost în iunie într-o tabără la Moeciu de Sus. “Eu POT!” se numeşte tabăra şi m-am dus acolo ca să găsesc şi să “cochetez” cu puterea mea interioară, să o măsor cumva, să o simt. Pentru că POT, nu de alta 🙂

Ei bine, acum chiar spun cu şi mai multă tărie: EU POT să fac ceea îmi doresc cu adevărat!

La Moeciu am cunoscut mulţi oameni frumoşi şi buni; oameni foarte dornici de a fi ei înşişi, autentici. Şi băieţi şi fete. Şi mai mari şi mai mici – şi la vârstă şi la statură 🙂

Toţi, dar toţi, fără excepţie, ne-am simţit minunat. Am reuşit să fim toţi pentru unul şi unul pentru toţi, deşi în majoritate nu ne cunoscuserăm niciodată înainte de acel moment! Am reuşit pentru că ne-am convins acolo că nu aveam nimic de pierdut dacă suntem noi înşine şi facem ceea ce ne place fiecăruia să facem, cu adevărat!

Nu este bucurie mai mare decât să-ţi demonstrezi tie insuţi că POŢI!
Nimeni, în locul tău, nu POATE să simtă puterea ta interioară şi pasiunea ta mai bine şi mai complet decât o poti face TU!

Aşa că am început să învăţ să caut mai mult în interiorul meu, pentru că acolo este Puterea Mea! Am renunţat să mai aştept din exterior să facă altcineva ceva în locul meu, adică sa facă altcineva ceva “pentru” mine! Eu POT, pentru ca am toată puterea in mine! Nu înseamnă că nu pot cere ajutorul cuiva, să ne înţelegem! Dar ajutorul, prin definiţie, înseamnă ceva ce este oferit din inimă şi necondiţionat şi e bine să fie apreciat şi primit ca atare!

Prin luna Mai anul ăsta, am fost în altă tabară, la Predeal. O tabără dedicată business-ului făcut cu pasiune pe Internet. Tabăra MIB (Mentorship Internet Business). Ideea de acolo a fost să învăţăm cum să facem o treabă “ca lumea” din pasiunea noastră, pe Internet, adică în mediul on-line. Ei bine, şi la Predeal, ca şi la Moeciu, am cunoscut oameni buni, frumoşi, fantastici; oameni dornici să facă ceva din pasiunea lor. Ne-am cunoscut efectiv pentru prima dată şi am lucrat împreună pentru prima dată şi am rămas prieteni. Prieteni buni, care parca se cunosc de-o viaţă si se ajută între ei necondiţionat. Fără rivalităţi, fără supărări, fără invidii şi fără judecăţi. Pur şi simplu, oameni legaţi de dorinţa de a face ceva din pasiunile lor. Am cântat seara la chitară şi am bătut in tobe cu toţii, cu o bucurie şi o energie debordantă. Totul, pentru că PUTEM să o facem!

Am o veste bună: şi TU poti să faci ceva cu pasiune! Şi TU poti să-ţi urmezi pasiunea, numai să vrei cu adevărat să faci asta!

Aici e o alta veste bună: numai TU poţi să VREI sa POŢI face ceva pentru tine. Iar rezultatele pe care le obţii în acest caz sunt fantastice! Pentru că atunci POŢI da totul, la maxim!

Am întâlnit de-a lungul timpului mulţi oameni care au avut o perioada in viaţă când au cochetat cu pasiunea lor autentică, una dintre ele fiind, de exemplu, aceea de-a cânta la chitară. Unii şi-au cumpărat chiar şi chitara, iar apoi, după câteva încercări, au lăsat totul baltă pentru că ori că era “prea greu”, ori că nu era destul “timp”, ori că “talentul” nu era la ei în cantitate îndestulătoare, ori că au zis simplu ca “nu pot” face asta. E aşa uşor să spui că nu poţi face ceva, numai pentru că vrei să stai liniştit, în zona ta de confort şi să ţii telecomanda în mână, sărind de pe un canal pe altul la TV şi dând chiar şi filmul vieţii personale pe “repede inainte”…

Sunt mulţi care au pus chitara in cui şi s-au apucat cu mare sârg de “treburi serioase”. Adică au înlocuit un “joc” făcut cu sufletul cu o corvoadă făcută cu mintea. Ca şi cum una s-ar exclude pe cealaltă!

[fb-share]

Mulţi oameni s-au dedicat numai jobului “la greu”, s-au apucat de acumulări materiale, de făcut bani mulţi şi in majoritatea cazurilor, de făcut credite pe măsură! Au lăsat bucuria sufletului undeva, în afara lor şi au muncit din greu să mulţumească mintea lor hulpavă şi niciodată îndestulată. Nu, nu e cazul nostru! 🙂

Au venit şi copiii in viaţa lor, fie că şi i-au dorit cu adevărat, fie că, deh, nu se cade să nu faci copii în viaţa asta. Şi mai ales să-i faci până vine momentul să schimbi prefixul vârstei cu cel al ţării (+40)!

Chestia asta cu copiii este şi ea o “treabă serioasă” de tot! Odată ce facem copii, e cazul să uităm că şi noi inşine suntem copii toată viaţa. Vrem sau nu vrem, noi rămânem copii in noi inşine şi asta nu e o slăbiciune! Dar de multe ori alegem să dăm TOATĂ atenţia copiilor nostri. Copii care, culmea, nu ne-au cerut niciodată să le dăm chiar atât de mult! Dar noi ştim mai bine ce vor ei, că doar noi suntem oameni mari şi serioşi şi am trecut prin viaţă…

Ne luăm concediu odată pe an, asta dacă ne “lasă” şeful sau treaba pe care o avem de făcut la serviciu. Concediul ăla, dacă se poate, să fie şi cât mai scurt şi făcut cu laptopul deschis şi conectat la emailul de serviciu. Dacă nu e laptop, atunci măcar un BlackBerry, ca să “curgă” emailurile gârlă, că deh, altfel “proiectul” la care lucrăm se duce naibii şi ce-o sa zică lumea ca ne-am pus palma-n cur şi am plecat în concediu? O să se oprească şi Universul în loc pentru că nu suntem “serioşi” la maxim în viaţa asta a noastră, plină de probleme şi drame! O să ne “pierdem” jobul, o să vină banca să ne ia casa şi maşina şi o să ajungem pe drumuri şi o sa râdă lumea de noi. Ba, pe deasupra, o să-i facem “de râs” pe toţi cei care ne-au crescut sau au investit in noi multe aşteptări!

E uşor să te uiţi la ceilalţi, din “afară” şi să dai vina pe ei, că din cauza lor îţi e greu să faci ceva pentru tine!

Pentru orice nu ne place, dăm vina atât de uşor pe ceilalţi! Pentru că PUTEM să o facem! Numai că, atunci când dăm vina pe ceilalţi, le dam şi puterea noastra! Şi nu ne mai ramâne nimic, ne golim şi ne uscăm cu totul înăuntrul nostru!

Am văzut de-a lungul timpului, în multe case de oameni, câte un instrument muzical (în majoritatea cazurilor, o chitară) zăcând în câte un colţ al camerei, ca o mărturie vie că oamenii au încercat să fi făcut ceva, cândva şi pentru sufletul lor. În aproape toate cazurile, aceste dorinţe ale sufletului au rămas numai la stadiul de încercări. Oamenii şi-au adus aminte că au treburi “mai serioase” şi mai “dramatice” de facut decât sa-şi urmeze pasiunile izvorâte din sufletul lor.

Mă gândesc cu drag şi bucurie la toţi acei oameni cu chitara pusă-n colţul camerei, şi chiar mă duc şi mai “adânc” cu gândul, la cei care au chitara pusă în “colţul sufletului”, tânjind la a face ceva pentru ei inşişi în viaţa asta, care este frumoasă, dacă vrei sa o laşi să fie frumoasă!

Ei bine, eu POT să fac orice îmi doresc cu adevărat să fac! Şi socotesc că, printre altele, dacă Eu POT sa cânt la chitară bucurându-mă la maxim de asta de atâţia ani de zile, atunci ştiu că POT să te invit şi pe TINE să POŢI!

Daca vei onora invitaţia mea sau nu, ei bine, asta ţine în exclusivitate de tine.

Şi tine de cât de “serios” vrei să trăieşti. Că, până la urmă, a cânta la chitară este pentru cei care vor să se distreze, nu-i aşa?

Cu drag,

Bogdan (Bobo)

P.S. a PUTEA să cânţi la chitară este o chestie de plăcere, chemare interioară şi perseverenţă cu tine! Pe bune că nu este nimic mai mult de atât! Contrazice-mă, dacă POŢI!
P.P.S. Sunt gata cu video-lecţia a doua şi foarte repede o voi posta aici; spune-mi ce ţi-ai dori să ştii în continuare, în lecţiile care urmează? Ce cântece ai dori să înveţi? Vreau să cântăm în curând, împreună! Eu ştiu că PUTEM să o facem! Tu ştii asta?